Pe 24 septembrie, Biserica o pomenește pe Sfânta Tecla, pe care o numește întâia muceniță și întocmai cu Apostolii. Întâia muceniță, pentru că a fost cea dintâi femeie care a pătimit chinuri pentru mărturisirea lui Hristos, chiar dacă Dumnezeu a scăpat-o din ele. Întocmai cu Apostolii, pentru că a vestit Evanghelia și a adus pe mulți la credință, asemenea Apostolilor. Bisericile care țin calendarul vechi fac pomenirea ei în aceeași zi după calendarul iulian, adică pe 7 octombrie.
Tecla a fost ucenica Sfântului Apostol Pavel. Din ziua în care i-a auzit cuvântul, l-a căutat cu stăruință. A intrat după el în temniță, a privit după el din mijlocul focului și a străbătut cetăți ca să-l afle. În jurul ei au fost mulți creștini, dar ea s-a legat de Pavel. Legătura aceasta se înțelege dacă ne uităm la un lucru pe care Părinții l-au cunoscut bine: ucenicul rămâne lângă cel care l-a născut din nou în Hristos. În pustiile Egiptului, pe un asemenea părinte duhovnicesc îl numeau Avva, cuvânt care înseamnă „tată”.
Despre izvoarele vieții ei
Viața Sfintei Tecla s-a păstrat mai ales într-o scriere veche, numită Faptele lui Pavel și ale Teclei. Ea nu face parte din Sfânta Scriptură. În jurul anului 200, Tertulian scria că autorul ei, un preot din Asia, a fost scos din slujire, deși mărturisise că o alcătuise din dragoste pentru Pavel. Tertulian se împotrivea mai ales celor care se sprijineau pe pilda Teclei ca să le îngăduie femeilor să învețe și să boteze. Biserica nu a așezat această scriere lângă cărțile Scripturii, dar a păstrat pomenirea sfintei. Sinaxarul, cartea în care Biserica adună viețile sfinților pentru fiecare zi, povestește viața ei după firul acestei scrieri, fără unele dintre amănuntele ei. La biserica Sfintei Tecla de la Seleucia, pelerinii ascultau citindu-se faptele ei încă din secolul al IV-lea. Cititorul primește viața ei așa cum a primit-o Biserica: cu evlavie față de sfântă și cu dreaptă judecată față de izvor.
La fereastra din Iconiu
Tecla s-a născut la Iconiu, o cetate din Asia Mică, astăzi Konya, în Turcia. Părinții ei erau bogați și de neam ales. Fusese logodită cu un tânăr de seamă al cetății, pe nume Tamir.
Când Apostolul Pavel a venit la Iconiu, l-a găzduit un creștin pe nume Onisifor. În casa lui se aduna Biserica cetății, se frângea pâinea și se vestea cuvântul lui Dumnezeu. Casa Teclei era aproape. De la fereastra ei se auzea glasul Apostolului, care vorbea despre curăție, despre rugăciune și despre învierea morților.
Tecla s-a așezat la fereastră și a ascultat zi și noapte. Nu se mai desprindea de acolo. Mama ei, Teoclia, l-a chemat pe logodnic și i-a spus că fata nu se ridicase de la fereastră de trei zile și trei nopți, nici ca să mănânce, nici ca să bea. Au plâns amândoi, au plâns și slujnicele casei. Tecla nu s-a întors spre ei și a ascultat mai departe.
Pe Pavel nu-l văzuse niciodată. Îi auzise doar glasul. Vedea femei și fecioare intrând la el și dorea și ea să fie învrednicită să stea înaintea lui, ca să audă cuvântul lui Hristos. Credința ei s-a născut din auz. Tecla nu se lipise de chipul unui om, căci chipul lui nu-l cunoștea. Se lipise de cuvântul care îi deschidea inima spre Hristos.
Mulți învățători, un singur părinte
Tecla nu era singură în credința cea nouă. În casa lui Onisifor erau soția lui, Lectra, copiii lor și toți cei care veneau să asculte. Erau oameni evlavioși, care aveau să lase mai târziu toate ale lumii ca să-l urmeze pe Apostol.
Onisifor nu-l văzuse pe Pavel în trup. Când a aflat că Apostolul vine la Iconiu, a ieșit să-l aștepte la marginea drumului dinspre Listra. L-a recunoscut după descrierea pe care i-o făcuse Tit, ucenicul lui Pavel. Toți aceștia i-au fost Teclei frați în credință. Părintele ei era însă cel prin al cărui cuvânt se născuse ea la viața cea nouă.
Apropierea de Pavel nu făcea pe nimeni ucenic. Cu el călătoreau doi oameni, Dimas și Ermoghen, care se arătau prieteni ai lui, dar erau plini de fățărnicie. Tot ei l-au sfătuit pe Tamir să-l ducă pe Apostol la judecată.
Pavel însuși a scris despre deosebirea dintre învățător și părinte: „Căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos” (1 Corinteni 4, 15).
La picioarele lui, în temniță
Tamir l-a pârât pe Pavel dregătorului cetății. Apostolul a mărturisit înaintea judecății pe Dumnezeul cel viu, Care L-a trimis pe Fiul Său să mântuiască lumea. Dregătorul a poruncit să fie legat și închis în temniță.
În noaptea aceea, Tecla și-a scos brățările și i le-a dat portarului casei, ca să-i deschidă ușa. La temniță i-a dat temnicerului oglinda ei de argint. A intrat la Pavel și s-a așezat la picioarele lui. Acolo a ascultat lucrurile cele mari ale lui Dumnezeu. Pavel nu se temea de nimic, iar credința ei creștea. Tecla i-a sărutat lanțurile pe care le purta pentru Hristos.
A doua zi au găsit-o acolo și au adus-o la judecată. Dregătorul a întrebat-o de ce nu voia să se mărite cu Tamir, după legea cetății. Tecla n-a răspuns nimic. Stătea și se uita la Pavel. Atunci mama ei a strigat să fie arsă, ca să se teamă toate femeile pe care le învățase străinul. Pavel a fost bătut și alungat din cetate. Tecla a fost osândită la foc.
Pe rug
Au dus-o în teatrul cetății, unde se adunase mulțimea. Tecla îl căuta pe Pavel cu privirea, așa cum își caută mielul păstorul în pustie. Și L-a văzut pe Domnul șezând în mulțime, în chipul lui Pavel. A privit la El până când S-a înălțat la cer.
Apoi și-a făcut semnul crucii și a urcat pe rug. Focul s-a aprins mare, dar nu s-a atins de ea. Pământul s-a cutremurat, un nor a acoperit teatrul și a vărsat ploaie și grindină, iar focul s-a stins.
În ceasul acela se vede adâncul legăturii ei cu Apostolul. Tecla îl căuta pe Pavel, iar Hristos a venit la ea în chipul lui. Pentru ucenic, părintele duhovnicesc este omul prin care Hristos i S-a făcut cunoscut. Căutându-l pe Pavel, Tecla L-a aflat pe Hristos. Pavel îi arătase calea, iar Hristos a scăpat-o din foc.
„Te voi urma oriunde vei merge”
Pavel nu plecase departe. Se ascundea cu Onisifor și cu toată casa lui într-un mormânt nou, pe drumul spre Dafne. De șase zile postea și se ruga pentru Tecla. Când s-a sfârșit pâinea, a trimis un copil să cumpere alta. Copilul a întâlnit-o pe Tecla pe drum. Ea i-a spus că scăpase din foc și că mergea după Pavel.
Când a ajuns la mormânt, l-a găsit pe Apostol în genunchi, rugându-se ca focul să nu se atingă de ea, căci era a lui Hristos. Tecla stătea în spatele lui și a mulțumit cu glas tare lui Dumnezeu că o mântuise ca să-l vadă pe Pavel. Apostolul s-a ridicat, a văzut-o și a mulțumit și el lui Dumnezeu, Care îi ascultase rugăciunea. Aveau cinci pâini, verdețuri și apă, și s-au bucurat împreună.
Atunci Tecla i-a spus lui Pavel că își va tăia părul și îl va urma oriunde va merge. Apostolul s-a temut pentru ea. Vremea era plină de nerușinare, iar ea era frumoasă. I-a spus că poate veni peste ea o ispită mai grea decât cea dintâi. Tecla i-a cerut să-i dea pecetea în Hristos, adică Botezul, și ispita nu se va atinge de ea. Pavel i-a răspuns să aștepte cu răbdare, căci va primi apa Botezului. Tecla a primit cuvântul lui și a așteptat.
La Antiohia, un om puternic al cetății, pe nume Alexandru, a vrut să o ia cu sila. Tecla l-a respins în mijlocul străzii și a fost osândită la fiare. O femeie cu mare trecere, Trifena, care își pierduse fiica, a luat-o sub ocrotirea ei și a iubit-o ca pe propriul copil. În arenă, o leoaică i s-a culcat la picioare. Fiarele nu s-au atins de ea. Văzând un bazin cu apă, Tecla s-a aruncat în el și a spus că se botează în numele lui Iisus Hristos, în ziua cea de pe urmă a vieții ei. Legată apoi între doi tauri, a rămas nevătămată, căci focul a ars funiile. Dregătorul a întrebat-o cine este. Tecla i-a răspuns că este roaba Dumnezeului celui viu și că a crezut în Fiul lui Dumnezeu. Femeile din cetate au strigat într-un glas că unul este Dumnezeu, Dumnezeul Teclei.
Tecla a rămas opt zile în casa Trifenei și a învățat-o cuvântul lui Dumnezeu. Au crezut și cele mai multe dintre slujnicele casei. Avea acum o casă care o iubea și oameni pe care îi adusese ea însăși la Hristos. Cu toate acestea, îl căuta mai departe pe Pavel.
„Mergi și învață cuvântul lui Dumnezeu”
A aflat că Apostolul era la Mira, în Licia. Și-a cusut haina în chip de mantie bărbătească și a plecat într-acolo, împreună cu tineri și fecioare. L-a găsit pe Pavel vestind cuvântul lui Dumnezeu. Apostolul s-a speriat când a văzut-o, crezând că venise peste ea o nouă ispită. Tecla i-a spus: „Am primit Botezul, Pavele; căci Cel ce a lucrat împreună cu tine pentru Evanghelie a lucrat și în mine pentru Botez.”
Pavel a dus-o în casa unui om pe nume Ermeu și a ascultat de la ea tot ce i se întâmplase. Tecla i-a spus că se întoarce la Iconiu. Apostolul i-a răspuns: „Mergi și învață cuvântul lui Dumnezeu.” Tot aurul și hainele pe care i le trimisese Trifena, Tecla le-a lăsat lui Pavel pentru săraci.
Hotărârea de a merge la Iconiu a fost a Teclei. Pavel a binecuvântat-o și i-a dat lucrarea: să învețe cuvântul lui Dumnezeu. Ucenica care îl căutase ca să audă cuvântul pleca acum să-l vestească ea însăși. Drumul o ducea departe de Pavel, dar cuvântul primit de la el mergea cu ea.
La Iconiu, Tecla a intrat în casa lui Onisifor. A căzut pe pardoseala unde șezuse Pavel când o învăța și s-a rugat cu lacrimi. L-a numit pe Hristos Dumnezeul ei și al casei aceleia, unde făcuse să strălucească lumina peste ea. I-a mulțumit că îi fusese ajutor în foc și ajutor între fiare. Tamir murise. Mama ei trăia încă, iar Tecla i-a vorbit despre Domnul Cel viu din ceruri.
La Seleucia
De la Iconiu, Tecla a plecat la Seleucia, în Isauria, pe coasta de sud a Asiei Mici. A locuit într-o peșteră, hrănindu-se cu verdețuri și cu apă. Pe mulți i-a luminat cu cuvântul lui Dumnezeu, iar prin rugăciunea ei se vindecau bolnavii.
Tămăduia fără plată. Doctorii păgâni ai cetății și-au pierdut bolnavii și au pizmuit-o. Au crezut că puterea ei de a vindeca venea de la zeița Artemis și au trimis oameni desfrânați să o pângărească. Tecla era atunci o bătrână. S-a rugat lui Hristos, Care o păzise în foc și între fiare. Stânca s-a deschis înaintea ei și s-a închis după ce a intrat. Sinaxarul spune că avea atunci aproape nouăzeci de ani.
O tradiție veche, păstrată într-una dintre versiunile vieții ei, adaugă un sfârșit mai tainic. Tecla ar fi trecut pe sub pământ până la Roma, ca să-l vadă pe Pavel, și l-ar fi aflat adormit. Nu după multă vreme a adormit și ea. A fost îngropată la doi sau trei stadii, adică la câteva sute de pași, de mormântul învățătorului ei. Alte manuscrise, ca și Sinaxarul, încheie viața ei la Seleucia. Tradiția care o duce la Roma păstrează aceeași legătură: ucenica a vrut să se odihnească lângă părintele ei.
La Seleucia, locul nevoințelor ei a devenit loc de rugăciune pentru toată creștinătatea. În anul 374, Sfântul Grigorie Teologul s-a retras acolo, la biserica ei. Zece ani mai târziu, o pelerină din Apus, Egeria, a găsit în jurul bisericii nenumărate chilii de bărbați și de femei. Peste chiliile fecioarelor era mai mare o diaconiță sfântă, pe nume Marthana. Ucenica lui Pavel devenise, la rândul ei, maică pentru alții.
Ucenica și Avva ei
Un ucenic nu își alege părintele dintre învățători cum ar alege dintre lucrurile unui târg. El rămâne lângă cel prin care s-a născut din nou. Pavel le cerea ucenicilor săi: „Deci, vă rog, să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos” (1 Corinteni 4, 16). Tecla a luat cuvântul acesta întocmai. L-a urmat pe Pavel pe drumuri, în temniță și în suferință, pentru că Pavel Îl urma pe Hristos.
Pavel a avut și alți ucenici legați de el în același fel. Pe Timotei îl numește „fiul meu iubit şi credincios în Domnul” (1 Corinteni 4, 17). În ultima lui epistolă, Apostolul îi amintește lui Timotei că l-a urmat și în suferințe: „În prigonirile şi suferinţele care mi s-au făcut în Antiohia, în Iconiu, în Listra; câte prigoniri am răbdat! şi din toate m-a izbăvit Domnul” (2 Timotei 3, 11). Sunt cetățile prin care a trecut și Tecla. Ucenicii lui Pavel s-au legat de el și prin prigonirile pe care le-au purtat împreună cu el.
Biserica a păstrat legătura aceasta în cântarea ei. În slujba Sfintei Tecla, așa cum se cântă în Biserica Greacă și în cea Rusă, troparul începe prin a spune că ea a fost luminată de cuvintele lui Pavel. Condacul ei, în slujba slavonă, spune că inima ei a fost rănită de dragostea lui Hristos, că a îndrăznit să intre în foc și a închis gurile fiarelor, iar după ce a scăpat de ele, stăruia căutându-l pe Pavel.
Părinții au cinstit-o ca pe o pildă a fecioarei închinate lui Hristos. Sfântul Grigorie de Nyssa povestește că mama sa, înainte de a o naște pe sora lui, Sfânta Macrina, a văzut în vis pe cineva, cu chip și haină mai strălucitoare decât ale unui om. Acela a numit de trei ori pruncul Tecla, după Tecla cea vestită între fecioare. Numele acesta l-au folosit doar în taină. Sfântul Grigorie spune că arătarea nu voia atât să aleagă un nume, cât să vestească viața copilei, care avea să urmeze felul de viață al Teclei. Fecioara din Iconiu devenise pildă pentru fecioarele veacurilor de după ea.
Mireasa care Îl căuta pe Mire
Tecla l-a căutat pe Pavel din temniță până la Mira. În troparul pe care Biserica îl cântă în ziua ei, ea Îl numește pe Hristos Mirele ei și spune că pe El Îl caută:
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Tecla, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.
Pe Pavel l-a urmat pentru că el o dusese la Mirele acesta. La fereastra din Iconiu, Tecla asculta glasul Apostolului. Prin glasul lui o chema Hristos.
Sfântă întâia Muceniță și întocmai cu Apostolii Tecla, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.
Cărți recomandate
Prețuri și disponibilitate verificate pe Booksell.ro la 24 septembrie 2026; acestea se pot modifica.
Imagine: ilustrație realizată cu ajutorul inteligenței artificiale pentru OrtodoxWay, inspirată de fresca bizantină.