Arhiepiscopia Bisericilor Ortodoxe de tradiție rusă din Europa Occidentală este o arhiepiscopie a Patriarhiei Moscovei, cu sediul la Paris, care își păstrează rânduielile proprii. I se spune „Rue Daru”, după strada pe care se află catedrala ei, Sfântul Alexandru Nevski. În Marea Britanie, arhiepiscopia are un protopopiat, adică un grup de parohii încredințat unui protopop. El cuprinde astăzi câteva comunități mici, un schit la Walsingham și, din decembrie 2025, un episcop vicar născut la Glasgow. Episcopul vicar este un episcop care îl ajută pe chiriarh, ierarhul ce conduce eparhia.
Istoria arhiepiscopiei și despărțirea ei de aproape un secol de ROCOR, Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei, au fost urmărite în articolul Rue Daru, Parisul rus și ROCOR. Aici urmărim doar partea britanică a acestei istorii: cum a ajuns arhiepiscopia în Marea Britanie, unde se roagă astăzi comunitățile ei și de ce legătura cu eparhia ROCOR de aici a rămas tulburată.
Parohia rusă din Londra
Arhiepiscopia de la Paris s-a născut în 1921, când Sfântul Patriarh Tihon i-a încredințat Mitropolitului Evloghie parohiile ruse din Europa Occidentală. În 1931, Mitropolitul Evloghie a trecut cu parohiile care îl urmau sub Patriarhia Ecumenică, adică sub Patriarhia Constantinopolului. Între ele se afla și parohia rusă din Londra, fosta biserică a ambasadei Rusiei.
La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Mitropolitul Evloghie a vrut să se întoarcă sub Patriarhia Moscovei, iar parohia londoneză l-a urmat. După moartea lui, în 1946, arhiepiscopia de la Paris s-a întors sub Constantinopol, dar parohia londoneză a rămas sub Moscova. De atunci, drumurile lor s-au despărțit.
Din parohia londoneză s-a născut, în 1962, Eparhia Sourozh, prin care Patriarhia Moscovei îi păstorește pe credincioșii ei din Marea Britanie și Irlanda. Până în 2003, eparhia a fost condusă de Mitropolitul Antonie (Bloom), care i-a dat un chip aparte. Se slujea mult în engleză, iar în parohii se adunau credincioși din multe neamuri, între ei mulți englezi veniți la Ortodoxie. Credincioșii se împărtășeau des, fără să li se ceară spovedanie înaintea fiecărei împărtășiri, iar clericii și mirenii lucrau împreună la viața eparhiei.
Criza de la Sourozh
După căderea comunismului, în Marea Britanie au venit mulți ruși. O parte dintre ei, obișnuiți cu rânduielile din Rusia, s-au plâns la Moscova de felul în care se trăia în eparhie și au cerut ca Sourozh să se apropie de rânduielile obișnuite ale Bisericii Ruse. Cei care doreau schimbarea o numeau normalizare, iar cei care o respingeau o numeau rusificare.
În 2003, când Mitropolitul Antonie s-a retras, Moscova i-a încredințat conducerea eparhiei, ca administrator, Episcopului Vasile (Osborne), pe care mitropolitul și-l dorise urmaș. Câteva zile mai târziu, Mitropolitul Antonie a trecut la Domnul, iar neînțelegerile din eparhie s-au adâncit.
Episcopul Vasile și cei apropiați de el se temeau că Moscova vrea să schimbe chipul pe care Mitropolitul Antonie îl dăduse eparhiei. Episcopul spunea că Moscova voia să facă din Sourozh o eparhie „normală” din afara Rusiei, după înțelegerea ei. Susținea, de asemenea, că Departamentul pentru Relații Bisericești Externe al Patriarhiei Moscovei îi sprijinea pe cei care îi contestau conducerea. Socotea acest sprijin un amestec necanonic în eparhia pe care o administra. Mărturisea că se simte tot mai istovit de presiunea celor care i se împotriveau.
De aceea a căutat ocrotire la Constantinopol. Tot sub Patriarhia Ecumenică se afla arhiepiscopia de la Paris, care păstorea parohii de tradiție rusă din Europa Occidentală. Ea semăna în multe privințe cu Sourozh. Se născuse din aceeași emigrație rusă din care venea și Mitropolitul Antonie, care crescuse la Paris. Păstra rânduiala rusească a slujbelor, dar în parohiile ei se slujea și în limbile locurilor. Credincioșii ei veneau din multe neamuri.
Arhiepiscopia se cârmuia după rânduielile Soborului de la Moscova din 1917–1918, cel care l-a ales patriarh pe Sfântul Tihon. Soborul îi socotea pe clerici și pe mireni împreună-lucrători ai episcopului. Același sobor îl călăuzise și pe Mitropolitul Antonie în Sourozh. Prin această arhiepiscopie, credincioșii din Sourozh puteau trece sub Constantinopol fără să-și piardă tradiția rusă și felul de viață pe care îl cunoșteau.
În aprilie 2006, Episcopul Vasile i-a cerut Patriarhului Alexei să-l elibereze de sub Patriarhia Moscovei împreună cu întreaga Eparhie Sourozh, nu doar cu cei care voiau să-l urmeze. Voia ca Sourozh să devină o eparhie nouă a Constantinopolului, alături de arhiepiscopia de la Paris. În scrisoarea trimisă apoi Patriarhului Ecumenic a vorbit doar despre el și despre clericii și parohiile care voiau să-l urmeze. Adresându-se Constantinopolului, a invocat, între altele, canoanele 9 și 17 ale Sinodului IV Ecumenic. În interpretarea Patriarhiei Ecumenice, aceste canoane îi dau scaunului Constantinopolului dreptul de a primi asemenea apeluri. Patriarhia Moscovei nu primește această interpretare atunci când e aplicată episcopilor altor Biserici autocefale.
Moscova nu i-a dat eliberarea. Patriarhul Alexei l-a îndemnat să-i păstorească mai departe pe credincioșii din Sourozh, în cadrul Bisericii Ruse, și i-a cerut să-și retragă scrisoarea către Constantinopol. Episcopul Vasile a refuzat, iar în mai 2006 Patriarhul l-a scos din conducerea eparhiei și l-a trecut la pensie, fără dreptul de a trece la altă jurisdicție.
Constantinopolul l-a primit totuși, deși nu avea scrisoare de eliberare, adică actul prin care episcopul unui cleric îi îngăduie să treacă sub alt ierarh. Nu i-a dat însă eparhia nouă pe care o ceruse. L-a făcut episcop vicar chiar în arhiepiscopia de la Paris.
Mai bine de zece parohii și câteva comunități mai mici au plecat din Sourozh odată cu el, între ele parohia Buneivestiri din Oxford, unde era paroh. Din ele s-a născut partea britanică a arhiepiscopiei de la Paris, care exista de mai bine de optzeci de ani. Celelalte parohii, între ele catedrala din Londra, au rămas în Eparhia Sourozh.
Moscova a socotit plecarea o încălcare a canoanelor. A susținut că, după îndepărtarea lui, Episcopul Vasile nu mai avea puterea să-și elibereze clericii. O comisie a Sinodului de la Moscova a cercetat criza. Din ea făcea parte și Arhiepiscopul Marcu de Berlin, care păstorea atunci și eparhia ROCOR din Marea Britanie. Comisia a socotit hotărârea Episcopului Vasile una personală, luată fără sfatul clericilor și al adunării eparhiale. A mai arătat că ea era potrivnică statutului eparhiei.
În iulie 2006, după primirea lui la Constantinopol, Sinodul de la Moscova i-a oprit slujirea până la pocăință sau până la judecata unui sobor de episcopi. Un an mai târziu, la cererea Patriarhului Bartolomeu, Moscova a ridicat oprirea și i-a dat scrisoarea de eliberare, ca să nu mai fie sminteală între ortodocșii din Insulele Britanice. Episcopul Vasile s-a retras în 2009, iar comunitățile venite cu el au alcătuit de atunci un protopopiat al arhiepiscopiei.
Despărțirea din 2019
Pe 27 noiembrie 2018, Patriarhia Ecumenică a desființat exarhatul de la Paris. Un exarhat este o structură bisericească pusă sub ocrotirea directă a unui patriarh. Parohiilor li s-a cerut să intre sub mitropoliile grecești din țările lor. Pentru Marea Britanie, Patriarhul Bartolomeu i-a cerut Arhiepiscopului Grigorie al Tiatirei să primească fără întârziere parohiile de tradiție rusă.
Arhiepiscopia era condusă atunci de Ioan (Renneteau), un francez născut la Bordeaux în 1942. El o cârmuise întâi ca locțiitor, adică ierarh care ține locul chiriarhului până la alegere, din noiembrie 2015, iar în aprilie 2016 fusese întărit ca arhiepiscop. Mai târziu a povestit de ce nu a primit desființarea. Potrivit mărturiei sale, mitropoliții greci i-ar fi spus că nu se află în Europa ca să facă misiune. Arhiepiscopia avea însă parohii care slujeau în franceză, altele în rusă și altele în trei sau patru limbi deodată. Împărțirea lor între mitropoliile grecești ar fi stins, spunea el, duhul de împreună-lucrare și de libertate al arhiepiscopiei.
Pe 23 februarie 2019, adunarea generală extraordinară a arhiepiscopiei a respins desființarea cu aproape 93% din voturi. În septembrie, propunerea de unire cu Patriarhia Moscovei a strâns 58,1% din voturi și nu a întrunit majoritatea cerută. Pe 14 septembrie 2019, Sinodul Bisericii Ruse l-a primit pe Arhiepiscopul Ioan și i-a încredințat clericii și parohiile care voiau să-l urmeze. Unirea s-a săvârșit la Moscova pe 3 noiembrie 2019, când Arhiepiscopul Ioan a fost ridicat la treapta de mitropolit. Din cele 115 parohii, comunități și mănăstiri ale fostului exarhat, 67 au mers cu el. Astăzi arhiepiscopia are în jur de șaizeci de parohii în șapte țări, cu vreo 75 de preoți și 30 de diaconi.
În Marea Britanie, protopopiatul s-a desfăcut aproape cu totul. În toamna lui 2019, cele nouă parohii și comunități mai mari rămase în protopopiat au votat, cele mai multe cu majorități largi sau în unanimitate, să rămână în Patriarhia Ecumenică, sub Arhiepiscopul Nichita al Tiatirei. Arhiepiscopul Nichita a cerut ca fiecare parohie să treacă prin rânduiala cuvenită înainte de a fi primită. Pe site-ul protopopiatului rămas sub Moscova se arată că, din pricina schimbărilor de jurisdicție, o parte din oameni, comunități și bunuri au trecut la alte eparhii.
Comunitățile rămase sub Constantinopol alcătuiesc astăzi un protopopiat al parohiilor de tradiție rusă din Arhiepiscopia Tiatirei, condus de părintele Patrick Hodson. Acest protopopiat se socotește moștenitorul unora dintre comunitățile întemeiate de Mitropolitul Antonie. Potrivit site-ului său, el cuprinde nouă parohii și șapte comunități mai mici.
Parohiile:
- Oxford – Buna Vestire, unde fusese paroh Episcopul Vasile
- Londra, în cartierul Clapham – Sfinții Apostoli Petru și Pavel
- Londra, în City – Adormirea Maicii Domnului
- Exeter – Sfântul Proroc Ilie
- Nottingham – Sfinții Aidan și Chad
- Chesterfield – Sfântul Cuthbert
- Keswick, în Cumbria – Sfinții Bega, Mungo și Herbert
- Great Walsingham – Schimbarea la Față
- Lewes – Nașterea Domnului
Comunitățile mai mici:
- Leeds – Sfântul Grigorie Teologul
- Lamberhurst, în Kent – Sfântul Evanghelist Luca
- Canterbury – Sfântul Teodor de Canterbury
- Redbourn, în Hertfordshire – Sfinții Simeon și Ana
- Dunblane, în Scoția – Sfinții Nicolae și Blane
- Alnwick, în Northumberland – comunitatea de la schitul Maicii Domnului și al Sfântului Cuthbert
- Guildford – Sfânta Treime
Despărțirea se vede și pe hartă. La Exeter, ca și în ținutul dintre Sheffield și Chesterfield, fiecare dintre cele două protopopiate are astăzi câte o comunitate.
Partea britanică a arhiepiscopiei se născuse în 2006 din comunități care plecaseră de la Moscova ca să-și păstreze felul de viață. În 2019, puținele comunități care au mers cu Mitropolitul Ioan, între ele cea din Glasgow, au ajuns tocmai sub Moscova. Acolo arhiepiscopia își păstrează rânduielile proprii. Din acest mic rest, protopopiatul a început să crească din nou. În septembrie 2020 s-a întemeiat o comunitate în ținutul Sheffield, iar în martie 2021, parohia din Cardiff.
Trei structuri ale aceleiași Biserici
După 2019, Biserica Rusă are în Marea Britanie trei structuri. Prima este Eparhia Sourozh, întemeiată în 1962 din vechea parohie rusă a Londrei. Din 28 decembrie 2018, ea ține de Exarhatul Patriarhal al Moscovei pentru Europa Occidentală, care adună eparhiile Bisericii Ruse din această parte a lumii.
A doua este eparhia ROCOR a Marii Britanii și Europei Occidentale, cu catedrala la Chiswick, în vestul Londrei, condusă din septembrie 2018 de Episcopul Irineu. Potrivit Actului comuniunii canonice din 2007, ROCOR este parte nedespărțită și de sine cârmuită a Bisericii Ruse. Ea are deci un statut propriu, deosebit de al unei eparhii obișnuite.
A treia este protopopiatul arhiepiscopiei de la Paris. Toate trei sunt în Biserica Rusă, dar au statut, ierarh și istorie deosebite.
Protopopiatul rămas sub Constantinopol ține însă de Patriarhia Ecumenică. În octombrie 2018, Sfântul Sinod al Bisericii Ruse a hotărât întreruperea comuniunii euharistice cu Patriarhia Ecumenică, din pricina hotărârilor Constantinopolului privitoare la Ucraina. De aceea, comunitățile care până în 2019 alcătuiau același protopopiat nu se mai împărtășesc astăzi din același potir.
Comunitățile de astăzi
Protopopiatul se descrie ca o lucrare misionară cu o puternică moștenire intelectuală. El vrea să fie o prezență ortodoxă înrădăcinată în locurile în care trăiește, deschisă tuturor, care slujește în limba locului și îi întâmpină pe oameni acolo unde se află. Pe site-ul protopopiatului se spune că această lucrare se face împreună cu Eparhia Sourozh, cu ROCOR și cu celelalte jurisdicții ortodoxe canonice din Europa Occidentală.
Limba de slujbă este mai ales engleza, dar fiecare comunitate se poate ruga și în limbile credincioșilor ei: galeză sau gaelică, rusă, ucraineană, română, greacă. În calendarul lor își au locul sfinții Angliei, Irlandei, Scoției și Țării Galilor, alături de rădăcinile liturgice rusești. Comunitățile sunt risipite de la Glasgow până la Exeter, iar mai multe dintre ele se roagă în biserici împrumutate.
Pe site-ul protopopiatului apar astăzi șase parohii și comunități și un schit:
- Cardiff – Sfinții Teodor și Teilo
- Glasgow – Sfântul Arhanghel Gavriil
- Exeter – Sfinții Pancratie și Serghie
- Sheffield – Sfântul Siluan și Toți Sfinții Marii Britanii și Irlandei
- Northampton – Sfânta Ana
- Norwich – Sfântul Ioan Teologul
- Walsingham – Schitul Maicii Domnului „Bucuria cea neașteptată”
Cardiff: Sfinții Teodor și Teilo
Mitropolitul Ioan a înființat parohia în martie 2021, cu părintele Iacob Siemens ca paroh. Părintele Iacob este canadian, trăiește de vreo douăzeci de ani în Țara Galilor și are opt copii. Parohia s-a născut din comunitatea pe care el o păstorise la Cardiff înainte de a deveni ortodox, pentru că mai mulți dintre credincioșii ei au venit împreună cu el la Ortodoxie. Ocrotitorii parohiei sunt doi sfinți din primul mileniu, cinstiți în aceste insule. Sfântul Teodor din Tars a fost arhiepiscop de Canterbury în secolul al VII-lea. Sfântul Teilo a fost episcop în Țara Galilor în secolul al VI-lea. Părintele Iacob și-a închinat teza de doctorat învățăturii Sfântului Teodor despre Hristos, iar lucrarea a fost publicată în 2010.
Duminica, Liturghia se slujește la 12:30 în biserica metodistă de pe Conway Road. La începutul lui 2026, prin darul unui binefăcător american, parohia a cumpărat la marginea orașului o clădire de biserică pe care o descrie ca istorică. Clădirea trebuie încă amenajată și sfințită, iar până atunci Liturghia se slujește mai departe pe Conway Road. Din iunie 2026, parohia strânge bani pentru iconostas, vase sfinte, o bucătărie, toalete și lucrările de restaurare. La 2 octombrie 2026, apelul adunase 6.436 de lire din cele 8.000 cerute.
În apelul ei, parohia pomenește tradiția după care Sfântul Aristobul, unul dintre cei șaptezeci de apostoli, a fost cel dintâi episcop al britanilor și a murit ca mucenic în Țara Galilor. Încă din 2021, părintele Iacob spunea că vrea să-i cheme pe oameni la credință prin sfinții care au trăit în aceste locuri. Pământul din jurul Cardiffului, spunea el, este plin de izvoare sfinte, pe care le întâlnește aproape la fiecare doi kilometri când merge cu bicicleta.
Părintele Iacob conduce și Centrul de Formare Ortodoxă din Europa Occidentală, un centru de formare teologică al arhiepiscopiei, deschis în 2026, care primește studenți din toată lumea. În 2023 a întemeiat la Cardiff, împreună cu dr. Joshua Matthan Brown, editura St Sergius Press, care publică lucrări de catehizare și studii de teologie. Între cărțile ei se află un mic catehism, Orthodox Basics (2024), cu ilustrații ale iconarului Aidan Hart.
Glasgow: Sfântul Arhanghel Gavriil
Din 2013, comunitatea se roagă într-o criptă de sub biserica Kelvin West, fosta biserică Wellington de pe University Avenue, pusă la dispoziție de Biserica Scoției. Părintele Augustin a refăcut-o în întregime și a prefăcut-o într-un paraclis. Paraclisul este închinat Arhanghelului Gavriil și amintirii Arhiepiscopului Gavriil de Comana, care a condus arhiepiscopia de la Paris între 2003 și 2013.
Comunitatea se ține numai din darurile membrilor ei și își vede lucrarea ca pe un sprijin pentru propovăduirea ortodoxă în Scoția. Parohul și duhovnicul ei este episcopul vicar al arhiepiscopiei, singurul ei preot, ajutat de un diacon.
Exeter: Sfinții Pancratie și Serghie
Comunitatea slujește de două ori pe lună, la 10:30, în biserica Sfântului Pancratie de pe High Street. Sfântul Pancratie a fost un tânăr mucenic al Romei, cinstit de multă vreme în Anglia. Ea îi adună pe ortodocșii din sud-vestul Angliei. Printre credincioși se află englezi, greci, lituanieni, ruși, ucraineni, bulgari, bieloruși, estonieni și americani.
Ieromonahul Porfirie, unul dintre întemeietorii comunității, slujește ca preot de cincizeci de ani. Pe site-ul protopopiatului apare ca protopop interimar. În mai 2025, prietenii comunității au adus din Rusia o icoană a Sfântului Pancratie, zugrăvită de Svetlana Vesnina, și au așezat-o în biserică.
Sheffield: Sfântul Siluan și Toți Sfinții Marii Britanii și Irlandei
Comunitatea s-a întemeiat în septembrie 2020, cu binecuvântarea Mitropolitului Ioan, și o păstorește protoiereul Timotei (Curtis). În 2021, părintele Timotei era protopop. Comunitatea se adună de obicei în prima, a treia și a cincea Duminică a lunii.
Ocrotitorii ei sunt Sfântul Siluan Athonitul, monahul rus de la Sfântul Munte trecut la Domnul în 1938, prăznuit pe 24 septembrie, și Toți Sfinții Marii Britanii și Irlandei, prăznuiți în a treia Duminică după Rusalii. Pe site-ul ei, comunitatea adună rugăciuni și îndrumări pentru cei care se roagă acasă.
Northampton: Sfânta Ana
Parohia se adună într-un fost centru comunitar de pe Cattlemarket Road, la marginea de sud a orașului, lângă râul Nene. Clădirea nu arată încă a biserică. Duminica, Liturghia se slujește la 10:30. Lunea, la 19:00, credincioșii se adună pentru Rugăciunea lui Iisus, iar miercurea, la aceeași oră, pentru Vecernie.
Slujbele se fac mai ales în engleză, pe stil vechi. În timpul slujbei, credincioșii rostesc Tatăl nostru fiecare în limba lui.
Norwich: Sfântul Ioan Teologul
Comunitatea a fost întemeiată în 1982, pe când ținea de Eparhia Sourozh, de egumenul David (Meyrick) de la biserica Sfântului Serafim din Walsingham, împreună cu Mitropolitul Antonie (Bloom). În 1983, părintele Patrick (Hodson) a fost hirotonit ca paroh al ei. Între 1986 și 2009, comunitatea s-a rugat în vechea biserică medievală St John de Sepulchre, numită în acei ani biserica Sfântului Ioan Teologul.
Astăzi se adună într-o sală a bisericii metodiste de pe Chapelfield Road. Din 2018, după retragerea părintelui Patrick, o păstorește părintele Iulian (Sadowski). Slujbele se cântă mai ales în engleză, cu puțină slavonă.
Walsingham: Schitul Maicii Domnului „Bucuria cea neașteptată”
Schitul se află pe strada principală din Little Walsingham și îl ține Maica Melangell. De aici se pregătește în fiecare an pelerinajul arhiepiscopiei la Walsingham.
Un episcop din Scoția
Pe 4 octombrie 2025, adunarea generală extraordinară a arhiepiscopiei l-a ales episcop vicar pe egumenul Augustin (McBeth), parohul comunității din Glasgow. Patriarhul Chiril și Sinodul Bisericii Ruse au întărit alegerea pe 30 octombrie. Pe 14 decembrie 2025, în catedrala din rue Daru, Mitropolitul Ioan l-a hirotonit episcop cu titlul de Taldom, împreună cu Arhiepiscopul Simon de Bruxelles și cu Episcopul Simeon de Domodedovo. La hirotonie au venit rudele lui și mulți credincioși din comunitatea de la Glasgow. Relatările despre hirotonie l-au prezentat drept primul scoțian de neam ajuns episcop ortodox de la Marea Schismă încoace.
Alegerea lui a urmat rânduiala proprie arhiepiscopiei, care își păstrează felul de a se cârmui așezat de Soborul de la Moscova din 1917–1918. Sub Constantinopol, episcopii vicari ai arhiepiscopiei erau aleși de Sinodul Patriarhiei Ecumenice; așa fusese ales și Ioan, în 2015. Gramata patriarhală din 2019, prin care arhiepiscopia a fost primită sub Moscova, îi dă acum adunării ei dreptul de a-și alege episcopii vicari. Gramata este o scrisoare solemnă prin care patriarhul hotărăște sau întărește ceva. Lista candidaților o întocmește chiriarhul, după sfat cu episcopii vicari și cu consiliul arhiepiscopiei. Patriarhul o poate schimba, iar Sinodul Bisericii Ruse întărește alegerea. Tot gramata prevede că hotărârile tribunalului bisericesc al arhiepiscopiei pot fi atacate la Tribunalul Bisericesc Superior al Patriarhiei Moscovei. Rânduielile proprii ale arhiepiscopiei rămân deci în cadrul Bisericii Ruse.
Episcopul Augustin s-a născut la Glasgow. Este capelanul ortodox al Universității din Glasgow, cel dintâi din istoria ei, adică preotul ortodox rânduit să-i păstorească pe studenții ei. În 2014, Mitropolitul Kallistos (Ware) l-a chemat să fie capelanul ortodox al insulei Iona, de unde Sfântul Columba a dus Evanghelia în Scoția în secolul al VI-lea. Iona este socotită de mult leagănul creștinismului scoțian. Slujirea lui cuprinde toată arhiepiscopia: în 2026 a vizitat comunitățile ei din Norvegia și din Germania.
O primire contestată
Pe 17 decembrie 2020, la Paris, Mitropolitul Ioan l-a primit în Biserica Ortodoxă pe James Siemens, care a luat numele de Iacob. Până atunci slujise ca preot greco-catolic ucrainean, iar mai înainte fusese preot anglican. Părintele Iacob s-a spovedit, a îmbrăcat veșmintele preoțești și a slujit împreună cu mitropolitul. Nu a fost hirotonit din nou. Întrebat despre aceasta în ianuarie 2021, el a spus că hotărârea a fost luată fără el. Știa doar că se făcuseră cercetări, pentru ca totul să fie cât mai potrivit canoanelor.
În istoria Bisericii, clericii veniți din afara comuniunii ortodoxe au fost primiți în feluri diferite. Canonul 8 al Sinodului I Ecumenic îngăduia, în anumite condiții, ca clericii novațieni primiți în Biserică să-și păstreze treapta clericală. Novațienii erau o grupare despărțită de Biserică în secolul al III-lea. Canonul 19 al aceluiași Sinod cerea ca ucenicii lui Pavel de Samosata să fie botezați, iar clericii lor, dacă erau găsiți vrednici, să fie hirotoniți. Unele rânduieli primesc deci un asemenea cleric ca mirean și îl hirotonesc după cercetarea canonică, altele îl primesc în treapta pe care o avea. Jurisdicțiile ortodoxe nu le-au aplicat și nu le-au înțeles întotdeauna în același fel.
Arhiepiscopia a socotit primirea părintelui Iacob o lucrare a iconomiei. Prin iconomie, Biserica aplică pastoral rânduielile ei, spre mântuirea oamenilor, rămânând în cadrul autorității ei canonice și sinodale. Arhiepiscopia a spus că a urmat o rânduială obișnuită a Bisericii Ruse.
Biserica Rusă cunoaște de multă vreme primirea preoților romano-catolici în treapta lor, după pocăință, după lepădarea de greșelile confesiunii lor și după mărturisirea credinței ortodoxe. Sfântul Filaret al Moscovei a alcătuit o rânduială pentru primirea preotului romano-catolic, în care nu se repetă Botezul, Mirungerea sau hirotonia. Sfântul Alexis Toth, preot greco-catolic, a fost primit în Ortodoxie în 1891, în America, împreună cu credincioșii lui, și și-a continuat slujirea ca preot ortodox fără o nouă hirotonie. După el au venit la Ortodoxie mulți alți preoți greco-catolici. Biserica Ortodoxă din America l-a canonizat în 1994.
În 1898, la Sankt Petersburg, Mar Yonan, episcop al Bisericii Asiriene a Răsăritului, și câțiva dintre clericii lui au fost primiți în treapta lor, prin mărturisirea credinței și îmbrăcarea veșmintelor. Biserica Răsăritului se afla în afara comuniunii cu Bisericile Imperiului Roman încă din disputele hristologice ale secolului al V-lea.
În 2010, la Moscova, Mitropolitul Ilarion (Alfeev) l-a primit în Ortodoxie pe Gabriel Bunge, călugăr benedictin și preot, cunoscut pentru studiile lui despre Evagrie Ponticul. Relatările de atunci nu descriu rânduiala primirii. Arhiepiscopia îl dă drept pildă de primire prin îmbrăcarea veșmintelor și slujire împreună. Tot ea spune că Sfântul Tihon, Mitropolitul Evloghie și Arhiepiscopul Gheorghe (Wagner) de la Paris au primit preoți catolici în același fel. Eparhia ROCOR nu a primit acest argument.
În 1927, Mitropolitul Antonie (Hrapovițki), cel dintâi întâistătător al ROCOR, scria că, prin iconomie, pot fi primiți în treapta lor chiar și clericii anglicani. El socotea că harul le este dat în clipa în care sunt primiți în Biserică. Mai târziu, linia ROCOR s-a înăsprit. În 1971, Soborul episcopilor ROCOR a hotărât o rânduială mai strictă la primirea celor veniți din afara Bisericii: de regulă prin Botez, iar altfel numai la mare nevoie și cu binecuvântarea anume a episcopului. Hotărârea privea primirea credincioșilor și nu vorbea despre primirea clericilor. Hotărârea într-un caz anume ține de autoritatea bisericească îndreptățită să o ia și rămâne sub răspunderea canonică și sinodală a Bisericii.
Pe 23 ianuarie 2021, Episcopul Irineu, chiriarhul ROCOR pentru Marea Britanie și Europa Occidentală, a socotit primirea părintelui Iacob cu totul necanonică. Printr-o directivă, le-a interzis clericilor săi să slujească împreună cu el și cu orice cleric sau așezământ al arhiepiscopiei din Insulele Britanice. Credincioșilor ROCOR le-a cerut să nu primească Tainele în bisericile arhiepiscopiei. Episcopul a numit hotărârea o măsură temporară, cât va fi nevoie pentru ca autoritatea bisericească superioară să cerceteze chestiunea.
Neînțelegerea a crescut în vara lui 2021. Câțiva clerici ROCOR, între care cei ai parohiei din Colchester și clerici ai vicariatului ROCOR de rit apusean, au cerut să treacă la Rue Daru fără scrisoare de eliberare. Ritul apusean cuprinde parohii ortodoxe care slujesc după rânduieli liturgice de origine apuseană. Arhiepiscopia a primit treisprezece clerici pe 23 august și a anunțat primirea pe 3 septembrie. Eparhia ROCOR a protestat.
Rânduiala obișnuită, așezată încă de canonul 16 al Sinodului I Ecumenic, oprește primirea clericilor care își părăsesc episcopul fără învoirea lui. Într-o declarație dată în octombrie 2021 cu binecuvântarea Mitropolitului Ioan, arhiepiscopia a susținut că scrisoarea de eliberare nu se cere atunci când două structuri bisericești nu mai sunt în unire canonică una cu alta. Directiva Episcopului Irineu era socotită acolo o rupere a comuniunii, pe care numai ROCOR o putea vindeca. Arhiepiscopia a amintit și că ROCOR primise la rândul ei parohii venite din Patriarhia Ecumenică fără asemenea scrisori. Aceasta a fost argumentația adusă în apărarea transferurilor, nu o interpretare primită de ambele părți. Sinodul ROCOR a cercetat chestiunea pe 8 și 9 decembrie 2021 și a numit necanonică pretenția Mitropolitului Ioan de a fi primit clerici ROCOR fără scrisoare de eliberare.
În noiembrie 2021, Mitropolitul Marcu de Berlin, chiriarhul ROCOR pentru Germania, a spus că le interzisese de curând clericilor săi să slujească împreună cu clerici ai arhiepiscopiei. Comentând această interdicție în decembrie 2021, Exarhul Patriarhal pentru Europa Occidentală, Mitropolitul Antonie de Korsun, a spus că ea nu trebuie înțeleasă ca o rupere a comuniunii și că se fac pași spre împăcare. Declarația privea tensiunile mai largi dintre ROCOR și arhiepiscopie și nu era o hotărâre asupra cazului de la Cardiff. Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, pe atunci șeful Departamentului pentru Relații Bisericești Externe, și-a arătat nădejdea că greutățile vor fi depășite prin convorbiri.
Pe 10 februarie 2022, Mitropolitul Ioan a anulat primirea clericilor veniți din ROCOR, ca să păstreze pacea, comuniunea și unitatea Bisericii. Episcopul Irineu a primit vestea cu bucurie. Comunicatul ROCOR de atunci a subliniat că autoritatea eparhiei asupra acestor clerici nu se întrerupsese. Pe 28 februarie 2022, Sinodul ROCOR a întărit caterisirea a cinci foști clerici ai parohiei din Colchester, hotărâtă de tribunalul bisericesc al eparhiei în octombrie 2021. Anularea privea clericii veniți din ROCOR, nu primirea părintelui Iacob.
Cazul de la Cardiff a rămas deschis. Părintele Iacob slujește mai departe în arhiepiscopie, care îl socotește cleric în bună rânduială. Conducerea eparhiei ROCOR i-a contestat primirea. În sursele publice cercetate până la 2 octombrie 2026 nu am găsit nici o hotărâre sinodală care să lămurească acest caz, nici vreo știre despre ridicarea interdicției.
Legătura arhiepiscopiei cu Moscova a rămas totodată vie. Pe 16 septembrie 2026, Mitropolitul Antonie de Volokolamsk, care conduce astăzi Departamentul pentru Relații Bisericești Externe al Patriarhiei Moscovei, l-a vizitat pe Mitropolitul Ioan la Paris. Comunicatul despre această întâlnire nu pomenește cazul de la Cardiff.
De ce ROCOR nu îl recunoaște pe părintele Iacob
Directiva din ianuarie 2021 arăta de ce eparhia ROCOR socotește primirea lui necanonică. Părintele Iacob fusese primit în Ortodoxie fără Botez și fără Mirungere. Apoi fusese recunoscut ca preot ortodox fără să fi primit o hirotonie ortodoxă. De aceea, eparhia ROCOR nu îl recunoaște ca preot.
Felul acesta de primire are pilde vechi în Biserica Rusă, dar ROCOR nu îl primește în cazul părintelui Iacob. Iconomia ține de judecata episcopului care o folosește și nu se impune altor episcopi ca regulă. Arhiepiscopia urmează vechea practică rusă, pe care, potrivit ei, o urmează și Patriarhia Moscovei. ROCOR aplică în acest caz o rânduială mai strictă. Directiva arată că, pentru ea, un cleric venit din afara Bisericii are nevoie de hirotonie ortodoxă, iar primirea de la Paris nu ține locul acesteia. Cele două structuri ale aceleiași Biserici aplică astfel reguli diferite. La Cardiff, unde au parohii amândouă, deosebirea a ajuns o neînțelegere deschisă.
Pildele vechi nu închid totuși întrebarea. Ele privesc clerici hirotoniți în Biserica Romano-Catolică, în cea Greco-Catolică sau în Biserica Răsăritului. Drumul părintelui Iacob a fost mai lung: a fost întâi preot anglican și abia apoi preot greco-catolic. Arhiepiscopia l-a primit ca preot greco-catolic, dar sursele publice cercetate nu spun când și de cine a fost hirotonit în Biserica Greco-Catolică. Potrivirea pildelor vechi cu un asemenea drum este tocmai unul dintre punctele care pot fi contestate.
ROCOR și arhiepiscopia sunt amândouă în Biserica Rusă și în comuniune una cu alta. Comuniunea înseamnă că se recunosc ca Biserică și se împărtășesc din același potir. Ea nu îl obligă însă pe un episcop să primească orice hotărâre a altui episcop. Fiecare episcop răspunde de clericii și de credincioșii lui și poate socoti necanonic un act anume al altui ierarh. Disputa privește deci primirea unui singur cleric, nu arhiepiscopia ca Biserică.
Greutatea vine din faptul că, pentru arhiepiscopie, părintele Iacob este preot, iar clericii ei slujesc împreună cu el. Un preot ROCOR care ar sluji cu ei ar intra, prin ei, în comuniune și cu el. Așa se înțelege de ce directiva nu s-a oprit la părintele Iacob și a cuprins toți clericii și toate așezămintele arhiepiscopiei din Insulele Britanice. Arhiepiscopia a văzut în ea o rupere a comuniunii. Despre o interdicție asemănătoare din Germania, Exarhul Patriarhal a spus că nu este o rupere a comuniunii dintre cele două structuri ale Patriarhiei Moscovei. Formal, ele rămân în comuniune, ca părți ale aceleiași Biserici. În Insulele Britanice, comuniunea lor este însă îngrădită în fapt.
Disputa poate dura pentru că amândouă se cârmuiesc singure în cadrul Bisericii Ruse. ROCOR are acest drept prin Actul comuniunii canonice din 2007, iar arhiepiscopia prin gramata din 2019. Niciuna nu are putere asupra celeilalte. Între ele poate hotărî doar autoritatea bisericească superioară a Bisericii Ruse. Episcopul Irineu a lăsat cazul în seama acestei autorități, care nu s-a pronunțat public până acum.
Pentru cine caută o comunitate
Comunitățile protopopiatului sunt mici, iar unele nu slujesc în fiecare Duminică. Cine vrea să meargă la una dintre ele face bine să caute întâi lista comunităților și a preoților pe site-ul protopopiatului și să-l anunțe pe preot. Slujbele se țin de cele mai multe ori în engleză, așa că le pot urma și cei care nu știu slavonă. Calendarul nu este același peste tot. După cum spunea părintele Iacob în 2021, arhiepiscopia lasă fiecare comunitate să hotărască dacă slujește pe stil vechi sau pe stil nou, iar catedrala din Paris slujește pe stil vechi.
Disputa cu ROCOR are și ea urmări practice. Credincioșii aflați sub ascultarea eparhiei ROCOR care a dat interdicția urmează îndrumarea chiriarhului lor. Credincioșii altor jurisdicții fac bine să lămurească lucrurile cu propriul preot și, când e nevoie, cu eparhia lor, înainte de a se împărtăși în comunitățile arhiepiscopiei.
Walsingham
Walsingham, în comitatul Norfolk, este din Evul Mediu un loc de pelerinaj închinat Maicii Domnului, numit adesea Nazaretul Angliei. În satul Little Walsingham, în biserica sanctuarului anglican, se află o mică capelă ortodoxă. Ea a fost folosită încă din 1941 de prizonierii de război din Europa de Răsărit și de ostașii polonezi aflați în Anglia. Capela a fost sfințită de Arhiepiscopul Sava de Grodno, mai întâi cu hramul icoanei Maicii Domnului „Ajutorul neîncetat”. Mai târziu a primit hramul Izvorului Tămăduirii, sub care este cunoscută astăzi. După război a slujit în ea Sfântul Nicolae Velimirovici, ierarhul sârb care trecuse prin lagărul de la Dachau și venise la Walsingham să se întremeze.
Astăzi slujesc în capelă preoți din mai multe jurisdicții. Lucrarea ROCOR de la Walsingham este încredințată ieromonahului Mark (Underwood), parohul ROCOR de la Cardiff. Tot în sat se află paraclisul de pelerinaj al Sfântului Serafim, într-o fostă gară. De la biserica Sfântului Serafim din Walsingham pornise în 1982 egumenul David (Meyrick) când a întemeiat comunitatea din Norwich. Schitul Maicii Melangell se află pe aceeași stradă principală a satului.
În fiecare toamnă, arhiepiscopia face aici un pelerinaj la praznicul icoanei Maicii Domnului de Walsingham. Pe 19 septembrie 2026, ziua a început cu Liturghia slujită de părintele Iulian Sadowski de la Norwich. După masa luată împreună, pelerinii au plecat spre satul vecin Houghton St Giles, de unde pornea procesiunea cu Crucea. Voiau să ajungă acolo cu autobuzul, dar în ziua aceea autobuzele nu opreau în sat, din pricina unui alt pelerinaj mare. Au mers atunci cu toții pe jos, cu bucurie. În procesiune s-au rugat mai ales pentru creștinii prigoniți pentru credința lor. Pe drum s-au cântat, în engleză și în slavonă, „Sfinte Dumnezeule” și „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi”. Procesiunea a trecut pe la paraclisul Sfântului Serafim și s-a oprit la schitul Maicii Melangell. Ziua s-a încheiat cu Paraclisul Maicii Domnului de Walsingham și cu Acatistul, cântat de toți.
În relatarea pelerinajului, Maica Melangell le mulțumește celor care au ajutat la pregătiri. Printre ei se află credincioși din parohia Schimbarea la Față de la Great Walsingham, care ține de protopopiatul de tradiție rusă al Tiatirei, și din parohia ROCOR a Sfântului Alexandru Nevski din Norwich, întemeiată în 2016. Orașul Norwich are astfel două comunități de tradiție rusă, una a arhiepiscopiei și una a ROCOR.
În noiembrie 2025, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Kursk, păstrată de ROCOR și numită Călăuzitoarea diasporei ruse, pentru că a însoțit pribegia emigrației ruse, a poposit la Walsingham. Potrivit programului publicat de arhiepiscopie, în seara de 13 noiembrie s-a cântat Acatistul în schitul Maicii Melangell. A doua zi dimineață, icoana a fost primită în sanctuarul anglican, iar în capela ortodoxă s-a slujit Liturghia, pe care parohia ROCOR din Cardiff o anunțase ca slujbă a ei.
Încheiere
Rue Daru are în Marea Britanie o prezență mică. Credincioșii ei vin din multe neamuri. Comunitățile ei slujesc mai ales în engleză și își cinstesc sfinții pământului în care trăiesc. Din 2025 au un episcop scoțian, iar parohia din Cardiff și-a cumpărat în 2026 o clădire de biserică pe care vrea s-o pregătească pentru slujba ortodoxă.
Protopopiatul își duce viața în arhiepiscopia sa, parte a Bisericii Ruse, în timp ce unele legături liturgice cu eparhia ROCOR rămân atinse de o neînțelegere canonică. Vindecarea ei cere lămurire bisericească și împăcare între ierarhii care poartă grija acestor credincioși. Ajutorul dat unii altora la Walsingham nu ține locul acestei lămuriri, dar arată că neînțelegerea nu trebuie să devină vrăjmășie.
Citiți și
- Rue Daru, Parisul rus și ROCOR: istoria unei rupturi de aproape 90 de ani
Care ROCOR? Ghid canonic pentru ortodocșii din Marea Britanie
Cum a trecut Mănăstirea Platina de la ROCOR la Patriarhia Sârbă
- Sfântul Nicolae Velimirovici în America: exilul, ultima Liturghie și moartea în genunchi
Surse
Arhiepiscopia și protopopiatul britanic – Arhiepiscopia de tradiție rusă: archeveche.eu, inclusiv relatarea pelerinajului de la Walsingham din 19 septembrie 2026 și programul vizitei icoanei de la Kursk – Arhiepiscopia: biografia Mitropolitului Ioan și Gramata patriarhală din 2019 – Protopopiatul Marii Britanii și Irlandei: archdiocesegbi.com și lista comunităților – Protopopiatul rămas sub Constantinopol: thyateira-deanery.uk, lista parohiilor și comunităților (consultată la 3 octombrie 2026) și anunțurile din 2019 – Mitropolitul Ioan despre întoarcerea la Moscova: OrthoChristian, martie 2020 – Unirea din 2019: OrthoChristian, noiembrie 2019
Comunitățile – Cardiff: orthodoxcardiff.com, apelul pentru noua biserică (consultat la 2 octombrie 2026), St Sergius Press – Centrul de Formare Ortodoxă: Ancient Faith, mai 2026 – Glasgow: glasgoworthodox.org – Exeter: stpancrasofrome.org – Sheffield: orthodoxchurchsheffield.com – Northampton: saintannesnorthampton.org și fișa parohiei pe site-ul arhiepiscopiei – Norwich: orthodoxchurch-norwich.co.uk și St John de Sepulchre
Episcopul Augustin – Departamentul pentru Relații Bisericești Externe: hirotonia episcopului de Taldom – OrthoChristian: Scottish priest consecrated bishop
Parohia londoneză, criza de la Sourozh și despărțirea din 2019 – Wikipedia: Russian Orthodox Diocese of Sourozh și Basil Osborne – OrthodoxWiki: Diocese of Sourozh și Basil (Osborne) of Amphipolis – Patriarhia Moscovei: Situation in the Diocese of Sourozh, mai 2006 – Religion in Eastern Europe: raportul comisiei Sinodului de la Moscova despre Eparhia Sourozh, 2006 – Robert Collins: An Island of Holy Rus, teză de doctorat, Birkbeck, 2009 – Biserica Ortodoxă din America: UK diocesan crisis tests Church’s mission to all, iunie 2006 – Fundația „Mitropolitul Antonie de Sourozh”: cronologia vieții Mitropolitului Antonie – Departamentul pentru Relații Bisericești Externe: comunicatul din 2010 despre Episcopul Vasile (Osborne), care amintește și hotărârea din 16 mai 2007 – Wikipedia: Archdiocese of Russian Orthodox Churches in Western Europe și Joining of the Archdiocese to the Moscow Patriarchate – Wikipedia: Act of Canonical Communion with the Moscow Patriarchate
Primirea părintelui Iacob și relația cu ROCOR – OrthoChristian: interviul cu părintele Iacob, ianuarie 2021 – Arhiepiscopia: declarația despre primirea clericilor, octombrie 2021 – Arhim. Ambrozie (Pogodin): On the Question of the Order of Reception of Persons into the Orthodox Church, cap. 2 – Mitropolitul Antonie (Hrapovițki): Why Anglican Clergy Could Be Received in Their Orders, 1927 – Wikipedia: Alexis Toth – OrthodoxWiki: Russian Ecclesiastical Mission in Urmia și Gabriel (Bunge) – ROCOR Studies: Abun Mar Elia of Supurgansk and Urmia, despre primirea din 1898 – Seminarul Sfântul Vladimir: Renowned Benedictine Monk and SVS Press Author Joins Orthodox Church, 2010 – Orthodox Exchange: biografia părintelui Iacob – ROCOR Studies: hotărârea Soborului ROCOR din 15/28 septembrie 1971 – OrthoChristian: Moscow hierarchs comment on the situation between ROCOR and the Paris Archdiocese, decembrie 2021 – OrthoChristian: ROCOR Synod discusses situation with the Paris Archdiocese, decembrie 2021 – OrthoChristian: Reception of ROCOR clergy into Paris Archdiocese without a release is rescinded, februarie 2022 – Eparhia ROCOR: comunicatul din februarie 2022 – OrthoChristian: Several ROCOR clergy in England defrocked, martie 2022 – Orthodox House: întâlnirea din 16 septembrie 2026
Walsingham – Parohia ROCOR din Cardiff: despre capela ortodoxă și Arhiepiscopul Sava de Grodno – Eparhia ROCOR: praznicul capelei din Walsingham, 2023
Cărți recomandate pe BookSell
Școala rugăciunii
Mitropolitul Antonie de Suroj
Îndrumări despre rugăciune ale mitropolitului care a marcat viața Eparhiei Sourozh.
Cuvântări la duminici și sărbători
Antonie de Suroj
Predici rostite în limba engleză, mărturie a lucrării pastorale a Mitropolitului Antonie.
Euharistia, Taina Împărăției
Alexander Schmemann
O lucrare despre Liturghie, Euharistie și viața comunității bisericești.
O istorie a Bisericii de Răsărit
Alexander Schmemann
O reflecție asupra istoriei Ortodoxiei și a memoriei comune a Bisericii.