Pe 15 iulie, sinaxarele grecești pomenesc aflarea cinstitului cap al Sfintei Cuvioase Matrona din Chios, monahie și stareță care a trăit în insula Chios la sfârșitul veacului al XIV-lea și în prima jumătate a celui de-al XV-lea. Prăznuirea ei de căpetenie cade pe 20 octombrie, ziua adormirii; pomenirea din miezul verii s-a adăugat mai târziu, când capul ei a fost aflat și așezat spre închinare. În calendarul zilei, cuvioasa stă în umbra unor sărbători mai cunoscute — Sfinții Mucenici Chiric și Iulita, Sfântul Vladimir, luminătorul Rusiei —, iar viața ei rămâne aproape necunoscută cititorului român.
Numele Matrona îl poartă însă mai multe sfinte ale Bisericii, din veacuri și din locuri diferite, iar evlavia populară le amestecă des. Cea mai căutată astăzi este Sfânta Matrona din Moscova, adormită în 1952, la ale cărei moaște se strâng zilnic cozi lungi în Mănăstirea Pokrov. Mulți dintre cei care îi cer mijlocirea nu știu că Biserica cinstește cel puțin cinci sfinte cu acest nume și că fiecare are ziua, viața și felul ei de nevoință. Articolul de față povestește mai întâi viața cuvioasei din Chios, apoi le deosebește pe celelalte, ca cititorul să știe cui se roagă în fiecare zi de pomenire.
În Biserică, pomenirea sfinților nu este simplă amintire istorică. Fiecare sfânt este o persoană vie în Hristos, iar cunoașterea vieții lui intră în însăși cinstirea lui: nu ne rugăm unui nume, ci unui om anume, cu chipul și calea lui. De aceea Biserica păstrează cu grijă numele fiecăruia, ziua lui de pomenire și istoria lui — și de aceea deosebirile dintre sfintele care poartă același nume nu sunt mărunțiș de erudit, ci parte din felul drept de a le cinsti.
Fecioara din Volissos
Volissos este un sat vechi pe coasta de nord-vest a insulei Chios, același sat din care Biserica a primit-o și pe Sfânta Mare Muceniță Marchela, ocrotitoarea insulei. Aici s-a născut, spre sfârșitul veacului al XIV-lea, o fată care a primit la botez numele Maria. Părinții ei, Leon și Ana, erau creștini înstăriți și cinstiți în sat, iar Maria era cea mai mică dintre cei șapte copii ai lor.
Când i-a venit vremea măritișului și părinții au început să-i rânduiască nunta, Maria a refuzat. Își alesese de mult Mirele și voia să-și păzească fecioria pentru El. Ca să scape de logodnă, a fugit din Volissos într-un loc înalt de deasupra satului, numit Katavasis, și acolo și-a început nevoința: postea și se ruga. Părinții au căutat-o, au găsit-o și au înduplecat-o să se întoarcă acasă. S-a întors și a rămas lângă ei, ascultătoare în toate — în afară de una singură: nu s-a măritat.
După moartea părinților, Maria a împărțit pământul moștenit între surorile ei și orfanii din obștea satului, a părăsit Volissosul pentru totdeauna și s-a suit din nou la Katavasis. A rămas acolo trei ani, în rugăciune și în cercetarea propriului suflet; se hrănea cu puțin, iar hrana i-o urca una dintre surori.
Cetatea și mănăstirea
Dumnezeu nu a lăsat-o însă pustnică. După cei trei ani, Maria a coborât în cetatea Chiosului, unde se aflau pe atunci multe mănăstiri de maici, a umblat prin ele și a ales-o pe cea mai retrasă: o obște de numai trei monahii, o mamă cu cele două fiice ale ei. Maicile au primit-o, i-au văzut curăția și, la vremea tunderii, i-au schimbat numele: din Maria, a devenit Matrona.
În scurtă vreme le-a întrecut pe toate în osârdie, în trezvie și în priceperea celor duhovnicești, iar viața ei a atras alte fecioare spre mănăstire. Biserica obștii era mică, așa că stareța a încuviințat planul Matronei: să lărgească biserica și să zidească chilii pentru maicile care veneau. Cuvioasa și-a vândut pământul care îi mai rămăsese și toate lucrurile ei, iar din banii aceștia obștea a zidit mai întâi o baie publică, pentru săraci și pentru călători, cum se obișnuia în cetățile vremii. Abia apoi a început înnoirea bisericii, închinată Sfântului Mare Mucenic Artemie. Când lucrarea s-a încheiat, bătrâna stareță a adormit, iar maicile au ales-o pe Matrona în locul ei.
Sub cârmuirea ei, mănăstirea a ajuns cunoscută în toată insula. Cuvioasa miluia săracii, tămăduia bolnavi și povățuia pe cei care urcau la poarta obștii, iar chioții o cinsteau încă din timpul vieții ca pe o sfântă.
Fulgerul care a apărat obștea
Insula Chios se afla în vremea aceea sub stăpânire genoveză. Odată cu stăpânirea au intrat în insulă mulți străini, iar unii dintre ei au prădat satele și mănăstirile. A venit rândul și mănăstirii Matronei: unul dintre năvălitori s-a repezit asupra maicilor. Stareța nu avea altă armă decât rugăciunea — și s-a rugat. Din cer a căzut fulger și l-a lovit pe năvălitor, iar ceilalți, văzând prăpădul, au fugit înspăimântați din insulă.
Sinaxarul păstrează întâmplarea fără înflorituri, ca pe un fapt: Dumnezeu Și-a apărat obștea prin rugăciunea stareței. Nu o înfățișează ca pe o răzbunare a sfintei, ci ca pe purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de niște maici lipsite de orice apărare omenească — cuvioasa nu a chemat pedeapsa asupra cuiva, ci ajutorul asupra celor pe care le păstorea. În veacul în care Bizanțul se stingea și insulele treceau din mână în mână, o mănăstire de maici stătea în picioare pentru că în mijlocul ei se ruga cineva.
Adormirea și cinstirea
După aceste întâmplări, cuvioasa și-a văzut în vis sfârșitul. A căzut apoi la boală și a zăcut șapte zile, vreme în care le-a povățuit pe maici cum își povățuiește o mamă copiii, s-a împărtășit cu Sfintele Taine și a adormit. Sinaxarele îi așază adormirea pe 20 octombrie — chiar în ziua Sfântului Mare Mucenic Artemie, ocrotitorul bisericii pe care o înnoise. De aceea pomenirea ei de căpetenie s-a rânduit în această zi.
Asupra anului adormirii, izvoarele nu cad la învoială. Tradiția insulei ține anul 1455; unele redactări mai târzii dau 1462. Cel mai sigur reper istoric rămâne un codice datat 1455, care cuprinde deja slujba cuvioasei, alcătuită de mitropolitul Nichita al Rodosului — semn că la data aceea Matrona adormise și era cinstită ca sfântă, cu slujbă scrisă. A adormit, așadar, cel mai târziu în 1455.
A fost îngropată în biserica mănăstirii în care își petrecuse viața, iar la mormântul ei au început tămăduirile: veneau bolnavi de toate felurile și plecau vindecați. La Katavasis, pe locul unde își începuse nevoința, sătenii au ridicat o biserică; cea dintâi, mică, slujește astăzi drept capelă de cimitir, iar alături s-a zidit una mai încăpătoare, biserica parohiei.
Potrivit tradiției insulei, în 1470, la numai câțiva ani după adormirea ei, cuvioasa a mai zidit o mănăstire — de data aceasta din cer. Arhontele Roidis plănuia să-și ridice un turn lângă satul Mesa Didima; Matrona i s-a arătat în vis și i-a cerut să zidească în locul turnului o mănăstire închinată ei. Roidis a ascultat, iar cele dintâi două monahii ale noii obști au fost chiar surorile lui. În această mănăstire de la Halandra a viețuit, peste trei veacuri, Cuviosul Nichifor din Chios, din cercul colivazilor, care a alcătuit pentru sfântă cele douăzeci și patru de icoase ale laudelor ei. Cinstirea Matronei s-a întins din Chios peste Egeea — în Samos, în Icaria, în Santorini —, iar aflarea cinstitului ei cap a adăugat în calendar a doua pomenire, cea de 15 iulie.
Câte sfinte Matrona cinstește Biserica
Numele vine din latinescul matrona: femeia căsătorită, doamna casei; de aici a căpătat și sensul mai larg de femeie vrednică de cinste, stăpână respectată. L-au purtat mai multe sfinte, despărțite între ele de veacuri și de mii de kilometri, iar calendarul le ține deosebite chiar și atunci când evlavia populară le amestecă. Cele cinci pomenite mai des sunt acestea.
Sfânta Muceniță Matrona din Tesalonic (veacul al III-lea sau al IV-lea, 27 martie)
Cea mai veche dintre ele a fost roabă în casa unei evreice din Tesalonic, Pantilla, soția unui dregător al cetății. Matrona mergea pe ascuns la biserică; stăpâna a aflat, a bătut-o și a închis-o, iar sfânta a murit din bătăi, mărturisind până la capăt credința în Hristos. Biserica o pomenește pe 27 martie.
Sfânta Cuvioasă Matrona din Perga, a Constantinopolului (veacul al V-lea, 9 noiembrie)
S-a născut în Perga Pamfiliei și a fost măritată cu un bărbat înstărit, Dometian, căruia i-a născut o fiică, Teodota. La Constantinopol s-a aprins în ea dorul vieții călugărești. Și-a încredințat fiica unei bătrâne evlavioase, și-a tăiat părul și, îmbrăcată bărbătește, a luat numele monahal Vavila și a intrat în mănăstirea de bărbați a Sfântului Vasian, ca soțul să nu o poată găsi. Când taina s-a descoperit, a pribegit la Ierusalim, la Sinai și la Beirut, unde în jurul ei s-a strâns obște de femei; întoarsă la Constantinopol după moartea soțului, a întemeiat acolo, cu binecuvântarea Sfântului Vasian, o mănăstire de maici vestită pentru asprimea rânduielii. A adormit la o sută de ani, după șaptezeci și cinci de ani de călugărie. Este pomenită pe 9 noiembrie (22 noiembrie la Bisericile care țin calendarul vechi).
Această Matrona poartă cheia întregii confuzii de astăzi: în cinstea ei a fost botezată, la sfârșitul veacului al XIX-lea, fetița oarbă din satul Sebino care avea să devină Sfânta Matrona din Moscova.
Sfânta Cuvioasă Matrona din Chios (veacurile XIV-XV, 20 octombrie și 15 iulie)
Cuvioasa a cărei viață am povestit-o mai sus: fecioara din Volissos ajunsă stareță în cetatea Chiosului, adormită înainte de 1455, cinstită în tot Egeul.
Sfânta Matrona din Anemneasevo, mărturisitoarea (1864-1936, 29 iulie)
Matrona Beliakova s-a născut în 1864 în satul Anemneasevo din gubernia Riazanului, în cea mai săracă familie a satului. La șapte ani a orbit de variolă, lăsată fără îngrijire; pe la zece ani, după o bătaie cumplită primită de la mama ei, a rămas țintuită la pat și nu s-a mai ridicat până la moarte. A zăcut peste cincizeci de ani — și din patul acela s-a rugat, a mângâiat și a tămăduit. Veneau la ea zeci de oameni pe zi, din toată Rusia. Doi preoți, frații Nicolae și Vladimir Pravdoliubov, i-au scris viața încă din timpul vieții ei; pentru acest manuscris au fost trimiși în lagăr, iar dosarul deschis împotriva lor a cuprins-o și pe Matrona. Bolnavă și muribundă, a fost dusă într-un azil de bolnavi cronici din Moscova, unde a murit pe 29 iulie 1936 (16 iulie pe stilul vechi). A fost canonizată la Riazan în 1999, iar în anul 2000 Soborul jubiliar al Bisericii Ruse a înscris-o în ceata Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei. Este pomenită pe 29 iulie.
Sfânta Matrona din Moscova (1881-1952, 2 mai)
Matrona Nikonova s-a născut în 1881 în satul Sebino din gubernia Tulei, oarbă din naștere; la șaptesprezece ani i-au paralizat picioarele. Din 1925 a trăit la Moscova, mutându-se dintr-o casă în alta prin anii prigoanei, primind zilnic zeci de oameni care îi cereau rugăciunea și sfatul. A adormit pe 2 mai 1952 (19 aprilie pe stilul vechi). Biserica Rusă a canonizat-o în 1999 pentru cinstire locală la Moscova, apoi în 2004 pentru întreaga Biserică; moaștele ei se află la Mănăstirea Pokrov din Moscova. În 2018, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a înscris-o și în calendarul românesc. La botez primise, cum am spus, numele Cuvioasei Matrona din Constantinopol, pomenită pe 9 noiembrie. Nu trebuie confundată nici cu cealaltă fericită Matrona a Rusiei, cea din Anemneasevo, cu care evlavia populară o amestecă cel mai des — asemănarea vieților lor cere un cuvânt aparte.
Cele două oarbe ale Rusiei
Confuzia cea mai frecventă le privește pe ultimele două. Două fericite Matrona, amândouă oarbe, amândouă țintuite ani în șir la pat, au trăit în aceeași Rusie a prigoanei și au fost canonizate în același an, 1999 — una la Riazan, cealaltă la Moscova. Asemănarea vieților lor a făcut ca mulți închinători să le contopească într-o singură persoană.
Se deosebesc însă limpede. Matrona din Anemneasevo a murit în 1936, în plină teroare, ca mărturisitoare cu dosar penal, și este pomenită vara, pe 29 iulie. Matrona din Moscova a murit în 1952 și este pomenită primăvara, pe 2 mai. Iar de cuvioasa din Chios, pe care o prăznuim pe 15 iulie, nu le leagă pe niciuna vreo înrudire istorică: patru veacuri și jumătate despart adormirea stareței din Egeea de moartea mărturisitoarei din Riazan. Le unește numai numele — și felul în care au înțeles să-l poarte.
Același nume, aceeași cale
Cine se roagă pe 15 iulie Sfintei Matrona din Chios se roagă unei monahii care a împărțit tot ce avea, a zidit baie pentru săraci și biserică pentru obște, a apărat-o cu rugăciunea când nu o mai apăra nimeni și a murit povățuindu-și maicile. Cine ajunge, în alte zile ale anului, la celelalte sfinte cu același nume găsește aceeași mișcare a sufletului în împrejurări mereu altele: roaba din Tesalonic moare sub bătăi pentru că merge la biserică; femeia din Perga își părăsește casa pentru Hristos; țăranca oarbă din Riazan preface un pat de suferință în loc de rugăciune pentru o țară întreagă.
Calendarul le desparte cu grijă, ca să nu cinstim o închipuire, ci persoane vii, fiecare cu numele, ziua și crucea ei. Viețile lor arată că sfințenia nu stă în împrejurările din afară, ci în răspunsul omului la chemarea lui Dumnezeu. Una a fost fecioară și stareță, alta roabă ucisă pentru credință, alta femeie măritată ajunsă monahie, iar altele au purtat ani întregi povara orbirii și a patului de suferință. Harul a lucrat în fiecare pe altă cale, dar cu același sfârșit: unirea cu Hristos.
Iar deasupra tuturor deosebirilor rămâne ceea ce sinaxarul spune despre fiecare în parte: că a iubit pe Hristos mai mult decât orice avea de pierdut.
Articole relevante
- Sfânta Xenia de Petersburg, cea nebună pentru Hristos — o altă sfântă rusă cinstită pentru ajutorul grabnic dat celor în nevoie.
- Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea, pustnica din zilele noastre — chip de nevoință feminină în vremuri apropiate.
- Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla: pustnica din peșteră — despre feciorie, pustnicie și cinstirea sfinților.
- Sfânta Nina, „cea întocmai cu Apostolii” — cum a luminat o femeie un întreg popor.
Întrebări frecvente
Când este pomenită Sfânta Matrona din Chios?
Pomenirea principală este pe 20 octombrie, ziua adormirii ei. Pe 15 iulie se pomenește aflarea cinstitului ei cap.
Este Sfânta Matrona din Chios aceeași cu Sfânta Matrona din Moscova?
Nu. Sunt două sfinte diferite. Sfânta Matrona din Chios a trăit în veacurile XIV-XV, iar Sfânta Matrona din Moscova a trăit între 1881 și 1952.
Câte sfinte cu numele Matrona sunt pomenite mai des în calendar?
Cele mai cunoscute sunt Matrona din Tesalonic, Matrona din Perga/Constantinopol, Matrona din Chios, Matrona din Anemneasevo și Matrona din Moscova.