La 12 iunie, Biserica îl pomenește pe Cuviosul Onufrie cel Mare — un sihastru care a petrecut șaizeci de ani în pustia cea mai dinăuntru a Egiptului, nevăzut de nimeni, hrănit de un finic și împărtășit de înger. Tot ce știm despre el ne vine printr-un singur martor.
Igumenul Nikon Vorobiov, autorul scrisorilor «Ne-a fost lăsată pocăința» — mare duhovnic rus al secolului XX, învățător al pocăinței și al smereniei.
Viața, nevoința isihastă și istoria cinstirii Sfântului Nicandru de la Pskov (1507–1581), pustnicul nordic al mlaștinilor Porhovului.
Dincolo de vindecătorul blând din evlavia populară: asprimea, exilurile, premiul Stalin și sfințenia reală a Sfântului Luca al Crimeei, prăznuit la 11 iunie.
Partea a treia a seriei despre Apocalipsa: centrul cărții nu este fiara, ci Mielul și Liturghia cerească, unde judecata și nădejdea se arată împreună.
Psaltirea este școala rugăciunii: cartea prin care Biserica ne învață să ne rugăm cu psalmii, cu luare-aminte, rânduială și inimă.
Sfântul Chiril al Alexandriei a apărat numele Născătoare de Dumnezeu la Efes și a arătat hotarul dintre dreapta credință și erezie.
Postul Sfinților Apostoli nu este doar o înfrânare dinaintea praznicului, ci postul celor trimiși: o pregătire pentru lucrarea apostolică a Bisericii.
Duminica Tuturor Sfinților arată ce face Duhul Sfânt după Cincizecime: sfințește oamenii. Sfinții sunt rodul Pogorârii Duhului.
După Sinodul din Creta, unii credincioși au încetat să-și mai pomenească ierarhul, invocând Canonul al 15-lea al Sinodului I-II. Dar acest canon are o condiție esențială: erezia trebuie să fie propovăduită public și deja osândită de Biserică. Fără acest prag, îngrădirea riscă să nu mai fie mărturisire, ci dezbinare.