Cleopa, ultimul sfânt al României

De ce rămâne Părintele Cleopa un reper sigur al Ortodoxiei românești? Viață, prigoană, rugăciune, răbdare și canonizarea din 2025.

De ce rămâne Părintele Cleopa un reper sigur al Ortodoxiei românești? Viață, prigoană, rugăciune, răbdare și canonizarea din 2025.
Ce înseamnă adevărata Ortodoxie? Patru criterii patristice de discernământ: succesiune apostolică, sobornicitate, sfințenie și comuniune.
A doua parte a studiului despre Sfântul Vasile de la Poiana Mărului analizează opera sa scrisă şi învățătura sa teologică: cele cinci predoslovii filocalice, manuscrisul Desiderie, Poiana Mărului ca scriptoriu activ înainte de tipărirea Filocaliei venețiene, locul scrierilor în tradiția filocalică slavă (ed. Optina 1847) şi românească (Filocalia Stăniloae, vol. VIII), receptarea prin Sf. Ignatie Briancianinov, învățătura despre Rugăciunea lui Iisus pentru toți creştinii — nu doar pentru desăvârşiți —, cele trei trepte ale rugăciunii, cele trei pricini ale părăsirii lucrării lăuntrice şi moştenirea sa în Ortodoxia contemporană.
Pe 25 aprilie, Biserica Ortodoxă Română prăznuiește pe Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului (1692–1767), părintele duhovnicesc al Sfântului Paisie Velicikovski și unul dintre marii dascăli ai Rugăciunii inimii din secolul al XVIII-lea. Această primă parte a unui studiu în două părți prezintă viața sa: originea slavă în zona Poltavei, formarea în Munții Mosenschi de lângă Kiev, venirea în Ȝara Românească, cei douăzeci de ani la Schitul Dălhăuți, íntemeierea Schitului Poiana Mărului, rețeaua de unsprezece schituri pe care le-a păstorit, episodul examinării de către trei patriarhi orientali la București, întâlnirea cu tânărul Platon (viitorul Sfânt Paisie) și tunderea acestuia în monahism la Athos în 1750, adormirea sa în 1767 și canonizarea oficială din 2003.
Cum recunoaște un credincios o parohie ROCOR canonică în UK — și de ce nu orice biserică care se numește «Russian Orthodox Church Outside of Russia» este în comuniune cu Biserica Ortodoxă.
Un creștin ortodox cumpără Filocalia, deschide volumul întâi, citește optzeci de pagini din Sfântul Antonie și Evagrie, și își dă seama că nu înțelege aproape nimic. Nu este singur. Problema nu este a cititorului. Acest articol schițează traseul tradițional de intrare în Filocalie — de la introducerea Sfântului Nicodim, la Nichifor din Singurătate, la Kalist și Ignatie, și mai departe — un parcurs atestat în Povestirile unui pelerin rus și regăsit astăzi la părintele Maximos Constas.
O trecere paralelă prin liniile Filocaliei: greacă (Veneția, 1782), românească paisiană (Dragomirna, 1769), rusă (Teofan, 1877), modernă (Stăniloae, 1946–1991) și engleză (Palmer–Sherrard–Ware). Ce s-a transmis și ce s-a pierdut.
În Sfânta Biserică Ortodoxă, apa nu este doar o făptură a firii, ci una dintre cele dintâi prin care lucrează darul lui Dumnezeu. Încă de la Facere, Duhul Sfânt Se purta pe deasupra apelor (Facerea 1, 2), iar când Domnul…
De la pustia Egiptului și Sfântul Isaac Sirul, prin Sfântul Grigorie Palama și Filocalia, până la Sfântul Paisie Velicicovski și Sfântul Iosif Isihastul — firul neîntrerupt al rugăciunii lui Iisus în tradiția ortodoxă și semnificația lui pentru orice creștin.